Concertul Anathema de pe 19 noiembrie ar fi trebuit sa inceapa la ora 19:00, cu Petter Carlsen in deschidere. A inceput la ora 21:00 direct cu Anathema, atunci coborati din autocar, dupa 18 ore de drum. Vincent i-a urat ceva de bine celui care s-a gandit ca ar fi o idee buna sa conduca de la Budapesta pana la Bucuresti. Cred ca nu a fost deloc mandru ca i-a luat recordul la intarzieri lui Axl Rose. Oricum, publicul nemultumit de asteptarea de pana atunci i-a iertat de la primele acorduri iar Anathema au cantat putin peste setlistul programat pentru a-si spala pacatul.
Concertul a inceput cu piese de pe We’re Here Because We’re Here: Thin Air, Summer Night Horizon si Dreaming Light, una dintre piesele mele preferate de pe noul album. Au continuat cu Everything, Angels Walk Among Us, Danny prezentand-o pe cea care a devenit oficial membra a trupei dupa atatia ani, Lee Douglas. Danny va canta singurel Are you There in timp ce Jamie ii facea semne de Ok cu berea de undeva din dreapta scenei, urmat apoi de un Parisienne Moonlight, spre incatarea fetelor din public. Desi a fost un concert pentru promovarea We’re Here Because We’re Here, nu puteau lipsi Closer, Deep, Empty, Lost Control, Pitiless, Forgotten Hopes, Judgement sau Flying, piesa pe care au disparut pe rand de pe scena.
Publicul a cantat pe fiecare piesa, “dezmatul” total fiind la final, cand One Last Goodbye si Fragile Dreams au fost mai degraba multimea la voce si Anathema doar la instrumente. Danny s-a apropiat de fani, conform bunului sau obicei, urmarind indeaproape de Jamie. Amandoi se cam uitau pe pereti, de vina fiind visuals care rulau in spatele lor si care pe ecranele de sus dadeau foarte bine.
Cred ca Anathema au batut recordul viteza la probe de sunet, insa am observat pe parcursul primelor doua-trei piese cum Vincent mai dadea indicatii, ramane totusi de apreciat ca au intrat in forta pentru a recupera timpul pierdut. Inainte de final l-au invitat pe Petter Carlsen sa cante una dintre piesele sale, You Go Bird. Norvegianul a parut coplesit de entuziasmul fanilor si a gresit o nota, scotand un “Oups!” si inrosindu-se tot. Mi-ar fi placut sa il aud intr-un recital, albumul sau de debut este la fel de bun pe cat il recomanda Vincet si merita cumparat dintr-un “obscure bootleg shop somewhere”. Si ca nu plece de pe scena fara sa faca o impresie buna pana la capat, Vincent i-a soptit la ureche cum se multumeste in romana, Petter rostind un “multumesc” timid si sincer, inainte de a pleca dupa camera si a filma o multime de fani care canta “One Last Goodbye”.
Ca la fiecare concert Anathema, se gasesc cativa destepti in public care sa inceapa sa liciteze piese, de cele mai multe ori aceasta fiind Sleepless. Sunt curioasa de ce starneste atata iubire piesa asta, cred ca are legatura cu niste pasaje de chitara. Oricum, de data asta dorinta le-a fost indeplinita insomniacilor, cu un amendament: You wanted the old stuff, you got the old stuff.
Nu se putea ca baietii sa nu apeleze si la putin santaj sentimental: It’s good to be back home si au intins un steag luat din multime pe care scria Welcome back home. La concertul cu numarul opt in Romania, poate chiar e o home pentru Anathema, cu atat mai mult cu cat fanii se inghesuie sa ii vada de fiecare data. Silver Church a devenit arhiplin, atat de plin incat nici o rasucire in jurul axei proprii nu putea fi efectuata. Insa a meritat si asteptarea, si imposibilitatea hidratarii fara pierderea locului pretios din fata. Vrem si la anul 
)
Popularity: 19% [?]
