Toata lumea stie Zombie, nu ca ar fi foarte greu de fredonat refrenul, iar multi dintre noi am crescut pe acordurile acestei piese. Asa ca marti seara mi-am luat frumos tolba si m-am indreptat spre concertul uneia dintre formatiile pe care nu credeam ca le voi vedea live vreodata.
In deschidere au cantat The Amsterdams. Mie una nu imi plac, nu ma inspira si nici nu imi spune mai nimic genul muzical pe care fostii undergroundisti il practica. Oricum, momentul lor a fost cel in care lumea de abia incepea sa se adune la concert, sa stea la coada la bere, jetoane, mancare si socializare. La plecare, solistul a tinut sa ne impartaseasca iubirea sa pentru Dolores, dupa care s-au deplasat regulamentar inspre iesire.
The Cranberries au intrat pe scena la ora 9 fix, cu piesa Analyse. Evident, Dolores a fost centrul atentiei pe intreaga durata a concertului, fie si datorita vestimentatiei. Au trecut prin intreaga istorie a formatiei, nu au lipsit piesele lor super cunoscute pe care toata lumea le-a cantat.
Desi plina de energie, alergand dintr-un capat al celalalt al scenei, Dolores mi s-a parut fada pe alocuri. Parca as fi vrut ceva mai mult de la ea si de la concert in sine. Insa acest fapt nu i-a impiedicat pe cei de langa mine si din intreaga Zone Arena sa cante si sa sara in sus, sa aplaude si sa isi manifeste aprecierea pentru o trupa despre care nu se stia daca mai revine din pauza.
Dolores a interpretat fara greseala, indemand, de parca mai era nevoie, sa se cante alaturi de ea. Pe Linger sau Just My Imagination deja nu o mai auzeam, tot ceea ce puteam asculta fiind corul de voci din public si am sarit in sus pe ritmuri de Salvation si Free to Decide. Din playlist au mai facut parte Dreaming my Dream, Time is Ticking Out, When You’re Gone (piesa dedicata celor care au pierdut pe cineva), Can’t Be with You iar la final, evident, Zombie. Luminile s-au stins, lumea a inceput sa ii strige, sa bata din picioare in traversele de pe jos si, intr-un final, The Cranberries s-au intors pentru un bis de 4 piese: Put Me Down, Still Can’t, Promises si Dreams, care a sunat foarte bine.
Desi un concert bun, per ansamblu, ii dau totusi un 8. Sunetul a fost bun, cel putin de unde am stat eu s-a auzit bine, insa uneori vocea lui Dolores parca disparea subit, la un moment dat am sesizat si un semi playback, vocea ei fiind dublata de un CD (pentru cea de-a doua voce). Luminile nu au fost spectaculoase, pe alocuri au facut uz si de crowd blinders, insa nimic spectaculos. S-ar putea spune ca au facut un show sincer si fara fason, insa Cranberries au scris istorie in muzica si parca ar fi trebuit sa ofere mai mult. La final, inainte de a cobori de pe scena, Dolores a oferit colierul pe care il purta la gat unei fetite din primul rand, iar bateristul si-a dat betele undeva in fata. Au promis ca se vor intoarce la anul, probabil sub impresia buna pe care a lasat-o un public flamand de muzica si formatii pe care le asteapta de ani de zile.
Popularity: 15% [?]
