Concert Online

Bucurestiul devine un reper international pe harta iubitorilor de tango. Incantati de primirea fabuloasa de anul trecut, Gotan Project pregatesc o reintoarcere (a patra) la Bucuresti, la sfarsitul lunii februarie. Pe 28 februarie, la Sala Palatului, cea mai celebra trupa de electro-tango demonstreaza teoria Tango 3.0 (titlul ultimului lor album): noua muzica este vechea muzica.
Read the rest of this entry »

Popularity: 3% [?]

Yann Tiersen s-a intors in Romania pentru a-si promova cel mai recent album, Dust Lane. Daca showul de anul trecut a umplut Sala Palatului, cel de joi, 9 decembrie, a umplut Silver Church. Pentru mine insa, experienta in ceea ce priveste publicul de la concertele lui Tiersen este aceeasi: proasta. O parte din public nu stie exact pentru ce vine si cu ce se mananca muzica lui Tiersen, o alta parte are o vaga idee dar nu stie sa digere si minoritatea ramane cea care stie se bucure de muzica francezului.

In deschidere au cantat berlinezii Lonski & Classen. Simpli in muzica lor, creata doar cu chitara si tobele, au incalzit publicul pentru Tiersen. Electro acustic, oarecum mulandu-se pe formula actuala a muzicii francezului, nemtii nu au fost siguri de la inceput ca aceasta miscare de opening act va fi de succes, insa dupa deja cateva luni de turneu se pot declara incantati. Desi par foarte neinteresanti la prima aparitie pe scena, muzica lor cere stare iar berlinezii au stiut cum sa o creeze.

Dupa 9 jumate si-a facut aparitia pe scena Tiersen, care a inceput cu Countdown, urmat apoi de Dust Lane, Dark Stuff si Till the End. Publicul a ramas in amortire pana la Sur le Fil, care in mod evident nu putea lipsi din setlistul concertului. De la Sur le Fil la Chapter 19 pe fragemente de Sexus, la Fuck Me. Spre surprinderea mea publicul nu a cantat la piesa aceasta cu versuri pe refren relativ simple si care de obicei anima o sala. Au urmat Palestine, o incantatie continua de P-A-L-E-S-T-I-N-E, Forgive Me, Esther si bisul pentru care cei cinci nu s-au lasat mult timp asteptati. Tiersen a aparut pe scena ca un adevarat rocker- inele pe degete, cercei in ureche, imbracat la camasa, tricou, jeansi si tenisi, cu chitara in mana. Din partea lui vine o relaxare a artistului care se simte bine pe scena, care nu are nevoie de prea multe confirmari pentru ca stie ca e foarte bun. Pe parcursul concertului a trecut de la un instrument la altul, de la chitara la vioara, versatilitatea lui de multiinstrumentist fiind si cea care il ajuta sa compuna o muzica pe cat de complexa, pe atat de greu de digerat uneori. Mi-au cam lipsit corurile ample de pe Ashes si vocea Gaellei Kerrinen pe Fuck Me, insa baietii au completat cu succes lipsa.

Pentru mine a fost un concert extraordinar, poate pentru ca sunt eu o fana mai entuziasta a post rockului decat altii. Tiersen e un artist deloc comunicativ, daca prin comunicare se intelege o insiruire de cuvinte complet inutile. Tiersen comunica prin muzica lui, transmite o suma de stari si creeaza senzatii daca esti deschis si asculti. Pentru un artist este crucial sa evolueze, iar francezul exact asta a facut printr-un album foarte bine primit. Cine crede sau se asteapta sa auda vreo urma de Amelie prin concertele sale nu are decat sa astepte: “La Valse d’Amélie, je ne peux plus la voir”.

Popularity: 10% [?]