Concert Online

DJ Shadow, figura emblematica a hip-hop-ului instrumental, compozitor si producator al celui mai de succes album UNKLE Psyence Fiction, concerteaza pentru prima oara in Romania, la Bucuresti pe data de 11 iulie, la Uranus 144.

Biletele in avans pentru concertul DJ Shadow sunt disponibile online la Eventim.ro, Blt.ro si in retelele Germanos, librariile Carturesti si Humanitas, magazinele Orange, Vodafone si la Sala Palatului la pretul de 65 lei. In ziua concertului si la intrarea in locatie pretul biletelor va fi de 90 lei. Read the rest of this entry »

Popularity: 5% [?]

Ultima zi de Sonisphere a fost incununarea perfecta pentru ceea ce asteptam de la acest festival. Daca sambata ma mentinusem oarecum mai linistita si decenta, duminica am rupt barierele.

Luna Amara

De cat timp ascult Luna Amara si ii prind prin concerte nu cred ca am vazut vreunul in care sa nu dea totul pe scena. Uneori ma gandesc ca daca o mai tine in stilul asta, Mihnea isi va pierde vocea in urmatorii ani. Au cantat piesele cele mai cunoscute (si pentru minorii din public) Oras, Dizident,, In cercuri, ultra iubitul Gri dorian, apoi Somn (tribut Dio, faza care pe mine deja ma plictiseste teribil), Happiness Provider si pe final Loc Lipsa, care nu suna niciodata la fel de bine fara Ombladon. Au multumit pentru prezenta si dusi au fost.

Anathema

Dezamagire maxima. Si nu pentru ca Anathema nu ar fi cantat bine, ci pentru ca s-a auzit jalnic si au cantat doar vreo 5-6 piese. Au inceput cu un cover Led Zeppelin- Kashmir, apoi au trecut prin Closer, Fragile Dreams, Natural Disaster, Lost Control si Empty. Dupa ce au intrebat de scorul meciului Germania- Anglia au plecat de pe scena. Trist as putea spune, desi Vincent ramane acelasi showman/idol al femeilor cu care m-am obisnuit, un Danny care a renuntat la pleata si acelasi entuziasm tipic pentru Anathema. “Old friends” cum spun chiar ei. Read the rest of this entry »

Popularity: 17% [?]

Ziua intai de festival am ratat-o din motive obiective, insa la cea de-a doua am spus prezent pentru ca nu se facea sa ii ratez pe cei 4 mari ai trashului.Am ajuns la festival dupa recitatul celor de Vita de vie, fara sa fie o pierdere prea mare din moment ce ii pot revedea la cam orice fest de vara asta. Organizare buna din ce mi-a fost dat sa experimentez, am cam stat la coada la toaletele de la Golden, dar la bautura a mers OK. Paza multa si buna trece primejdia rea, dar nu prea a fost la inaltime, caci langa mine erau sa se ia vreo cativa la bataie.

Anthrax

Pentru mine, Anthrax ocupa un loc mai special, imaginea lui Scott Ian in cadrul interviurilor pentru VH1 si ale sale istorii ale rockului au ramas adanc infipte in creierul meu. As minti daca as spune ca sunt complet obiectiva in ceea ce priveste recitalul lor: au cantat corect, fara greseala si intr-o frenezie energetica. Dupa multe schimbari de solisti, Anthrax a revenit la Joey Belladona, care s-a prezentat impecabil, inclusiv cu o peruca de pene a la ameridieni, a reusit sa ii faca pe toti cei prezenti sa cante la fiecare piesa (e de inteles, au bagat mult din greatest hits), intr-o “all day metal day”. Evident, fiind pentru prima data in Romania, Scott Ian a simtit nevoia de a spune ceva in sensul asta” It took us 29 years to get here, promise it ill take us less to come back here.” Nu putea sa lipseasca si tributul Dio cu Heaven & Hell, care a sunat cel putin la fel de bine ca originalul.

Megadeth

Dave Mustaine a demonstrat de-a lungul timpului ca le poate da peste nas celor de la Metallica, insa, dupa umila mea parere, va fi mereu cu ce cel putin 2 pasi in urma lor. Recitalul Megadeth a “beneficiat” de un numar ridicat de basi, deci de un sunet prost care m-a impiedicat sa inteleg mare lucru din ce s-a intampla pe scena. A cantat ceva compozitii mai noi, dar s-a intors si in urma, iar la final a bagat ultra cunoscuta Symphony of Destruction, care a mai animat publicul din jur. Corect cantat, dar parca Mustaine sa afla pe scena pentru el insusi si nu pentru public.

Slayer

Multi dintre cei care au venit la ziua a doua au vrut sa ii vada mai degraba pe Slayer decat pe Metallica. Si pe alocuri, sunt si eu de aceeasi parte a baricadei. Nu m-am bagat la mosheala si nici nu mi-am rupt gatul dand din cap, dar am vazut un show foarte bun din partea lui Tom Araya et co. Mi-ar placea sa ii vad intr-un show doar al lor, dar nu stiu daca voi avea ocazia vreodata. Mai putini comunicativi decat Anthrax, Slayer au produs un recital cap-coada foarte bun, cu piese si mai vechi si mai noi, inclusiv World Painted Blood, Angel of Death si Raining Blood.

Metallica

I-am ratat in primele dati cand au trecut granitele, insa de data aceasta mi-am infipt picioarele in asfaltul de la Romexpo si nu m-am miscat de acolo pana cand nu am fost convinsa ca au terminat de cantat. Experienta Metallica vine si cu bune si cu rele, recte publicul care stie Metallica cel putin la fel de bine precum membrii formatiei insisi, si cel care stie maxim doua trei piese mai cunoscute si in rest casca gura ca mata-n calendar. Am vazut destule fetisoare, cu sotul de manuta care intrebau inocente “Da’ ce piesa e asta?”, dar si minori care nu mai rezistau la ceea ce inseamna sa stai in fata si se retrageau incetisor, lasand urme de voma in spate.

Au intrat pe scena exploziv, cu Creeping Death, au ars scena la Fuel, si m-au facut sa ma simt in mijlocul unui razboi prin efectele ce anuntau One. Au bagat si Cyanide, All Nightmare Long, That was just You Life  de pe Death Magnetic, dar in principal au cantat de pe albumele mai vechi: Enter Sandman (piesa ultra cunoscuta intre toti cei prezenti), Sad but True (piesa mea de suflet  ), Master of Puppets, Fade to Black, nelipsita Nothing Else Matters, Disposable Heroes si For whom the Bell Tolls. Ne-au aratat ca stiu unde sunt, Hammet avea scris pe chitara Dracula, Hetfield si-a pus doua pene pe post de dintisori vampirelli, dar s-a scapat cu un “Budapest” intr-un bridge. Evident, a dres busuiocul restul serii dand cu “Bucharest-ul” de  cate ori avea ocazia. Ca intotdeauna, vorbaret, intreband daca ne simtim bine, daca suntem prin zona, si cum facem noi parte din “The big Metallica Family”. In afara de efectele piro care le-au insotit recitalul, am beneficiat si de filmari si montaje live foarte bune, cred ca cele mai bune pe care le-am vazut in ultima vreme pe la concerte, proiectate atat pe marele ecran din spatele scenei, cat si pe cele laterale.

Dar orice lucru bun are si un final, asa ca ne-au lasat cu Hit the Lights un Seek & Destroy, putin mai anemic decat cel cu care sunt eu obisnuita, si au trecut fiecare pe la microfon sa mai spuna cateva cuvinte, chiar si Lars, care a promis ca se vor intoarce mai des. Au impartit pumni de pene, tricoul si dusi au fost. Daca la Anathema am pierdut numarul de dati in care i-am vazut live, as vrea sa spun acelasi lucru si despre Metallica.

Credit Foto: Petru Groza

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►

Popularity: 12% [?]

Organizatorii festivalului Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival au intrat pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru cel mai asteptat eveniment rock al anului. Amenajarea spatiului de festival a inceput deja de sambata. Scena folosita pe durata celor 3 zile de festival este una dintre cele mai mari structuri de acest gen din lume. Este comparabila cu cea folosita in cadrul concertului AC/DC din Romania si are o suprafata totala de 1500 metri patrati, 20 metri inaltime si cantareste nu mai putin de 150 tone. Aceasta este adusa si montata in Romania de una dintre cele mai mari firme de scene din lume – StageCo. In ceea ce priveste sistemul de sonorizare, acesta este printre cele mai moderne si implica folosirea a peste 100 de boxe care vor zgudui Romexpo in cele 3 zile de festival, in timp ce concertele vor fi proiectate pe ecrane gigantice cu led. Read the rest of this entry »

Popularity: 13% [?]

Biletele in fata scenei (Zona A) la concertul Massive Attack de la Zone Arena din data de 27 iunie sunt aproape epuizate. Ultimele 300 de bilete in Zona A mai pot fi procurate online la Eventim.ro si Blt.ro, in retelele Germanos, librariile Carturesti si Humanitas, magazinele Vodafone, Orange si Sala Palatului. Dupa epuizarea lor, aceasta categorie de bilete nu va mai fi suplimentata. Read the rest of this entry »

Popularity: 7% [?]

Popularity: 4% [?]

Concertul de pe 18  iunie a fost nu doar un eveniment muzical ci si unul monden. La Zone Arena s-au adunat peste 30 de mii de oameni de toate varstele, de la minori care stiau discografia Aerosmith pe dinafara (lucru care mi-a produs o surpriza tare placuta pentru ca nu s-au rezumat doar la hiturile mai noi), la cei trecuti de a doua tinerete pentru care baietii rai ai Bostonului au devenit legenda inca de la primele materiale ale anilor 70.

In deschidere au cantat pentru aproximativ 40 de minute cei de la Reamonn. Eu personal nu ma omor dupa ei, mi se par mai degraba o trupa pentru sufletele femeilor. Si nici nu sunt departe de adevar, caci solistul a complimentat toata seara populatia feminina prezenta la concert. Fiind casatorit cu o romanca a salutat cu “Ce faci Bucharest, esti bine?  si a continuat cu piesele lor super cunoscute: Tonight si Supergirl, putin cam prea cheesy pentru mine, insa perfecte pentru toate femeile din public care le stiau pe dinafara si tipau incantate; dar si Star, Million Miles, Aeroplane, Throught the Eyes of a Child sau Faith. A urmat o plecaciune in fata publicului si formatia s-a retras pentru ceea ce avea sa fie o dezlantuire a rockului.

Dupa o pauza care mi s-a parut ca nu se mai termina, apare cortina cu logo-ul formatiei iar din boxe se aude un indemn: Everybody must get stoned. Cortina cade si apar in forta Tyler et co, deschizand show-ul cu Love in the Elevator. Imbracat la pantaloni rosii mulati, adidasi cu paiete, un frac cu strasuri, ochelari de soare  si palarie cowboy solistul emblematic este dressed to kill. Publicul tipa de incantare iar raspunsul vine instantaneu: We’ll make sure we get that on tape. Pe masura ce piesele se desfasoara, Tyler renunta la vestimentatie, spre bucuria beneficiarilor din public. Desi media de varsta e undeva la 60 de ani, Aerosmith dau lectii la orice ora din zi si din noapte trupelor mai tinere. Atat Joe “Fucking” Perry cat si demonul microfonului imbracat in esarfe Tyler au facut kilometri si s-au agitat pe tot parcursul show-ului. Tyler a ajuns si

printre schelele de sustinere aflate in dreapta scenei, spre bucuria celor din zona, deci si a mea, caci am putut sa il vedem indeaproape.

De apreciat ca nu a existat nici un moment plictisitor, fiecare trecere dintre piese era marcata fie de un scurt solo de tobe fie de un flagiolet a la Perry, fie chiar de un ragait puternic al nonconformistului Steven Tyler.  Pentru Pink, isi pune in cap un joben cu aceeasi culoare si totul in jur devine in roz in timp ce toata lumea canta, urmata apoi de geniala Living on the Edge si Rag Doll. Daca inainte de concert am putut vedea unul din tehnici facand poze publicului, acum a venit randul Tom Hamilton sa faca poze printre picioarele lui Tyler, in timp ce pe ecranele din spate si lateral ruleaza imagini live cat si bucati din clipurile aferente fiecarei piese. Crazy a starnit tipete in publicul deja extaziat si toate femeile au inceput sa cante, ca intr-un cor de babe surde. Urmeaza Crying, Jaded, apoi un moment cu Joe Perry, timp in care Tyler sta intins pe scena si il acompaniaza la muzicuta, caci  ”This is how we do it in Boston, USA”. Apoi dezlantuirea emotionala si lacrimogena a serii, Don’t Wanna Miss a Thing, imnul international al tuturor indragostitilor si deci si ai celor prezenti la concert, Sweet Emotion, iar pe final  Joe Perry cantand la

theremin, intro pentru Baby Please Don’t Go. “Good night Bucharest”, luminile se sting si un ropot de picioare care bat, scandari ale numelui formatiei si fluieraturi se aud dinspre public, in timp ce pe ecranul din spate ruleaza copertile albumelor trupei. Ca niste adevarati rock stars Aerosmith se lasa asteptati, numai pentru a veni la bis cu Dream On, Walk This Way si Toys in the Attic. Bucharest, va iubim, thank you for coming, this was our first time and was the best time, spune Joe care incheie prezentarea formatiei cu “Mr. Steven Tyler”. Si pleaca, lasandu-ma dorind mai mult, dar asta e regula in show bizz, leave them wanting more.

A fost primul concert dupa o lunga perioada de timp la care m-am inghesuit si chiar am vrut sa fiu in fata. Sunetul a fost foarte bun, insa dezavantajul de a-i vedea indeaproape s-a tradus prin multi basi in urechile mele si o voce usor acoperita de restul instrumentelor. Nu stiu cum s-a auzit in spate, dar de vazut cred ca mai nimic. Per ansamblu a fost mult mai bine decat la alte concerte, insa locatia pe care multi insista sa o utilizeze mi se pare nefericita. Pe langa pozitionarea in spatiu la cuca macaii, arata ca o mare groapa cu pamant, desi organizatorii acestui eveniment au pus niste placi de lemn pe jos.

Vineri seara am trecut prin intreaga istorie muzicala a trupei, un grup rock cu un solist care si-a mentinut carisma de-a lungul anilor, care si-a creat fani in randul tuturor categoriilor de varsta si care inca reuseste sa zguduie, la modul pozitiv, o intreaga arena.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►

Popularity: 9% [?]

Scott Ian, chitaristul trupei Anthrax, vorbeşte într-un interviu acordat organizatorilor Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival despre ce înseamnă pentru el participarea într-un astfel de show.

Scott Ian, Anthrax: „Pentru mine, The Big Four este cel mai tare show de metal”
Scott Ian, chitaristul trupei Anthrax, vorbeşte într-un interviu acordat organizatorilor Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival despre ce înseamnă pentru el participarea într-un astfel de show. “Este visul oricărui fan de metal. Când mă gândesc la asta, nu numai din poziţia uneia dintre trupele care cântă în show, ceea ce este oricum extraordinar, dar şi din punctul de vedere al unui fan Slayer, Megadeth sau Metallica, cred că e cel mai tare show. Băieţii din trupe au tot vorbit despre posibilitatea unui astfel de concert în ultimii 20 de ani. Când am făcut Clash of the Titans în State în 1991 cu Anthrax, Slayer şi Megadeth am zis ‘Doamne, de i-am fi avut şi pe Metallica cu noi, ar fi putut fi cel mai tare turneu din toate timpurile.’ Şi iată-ne în 2010 în ceea ce pentru mine este cel mai tare show de metal. Este cu adevărat de necrezut pentru cineva care vine să vadă chestia asta şi fanii ar trebui să ştie că şi trupele sunt la fel de entuziasmate ca şi ei.”, a declarat artistul.Prima pagină din istoria „The Big Four” a fost scrisă ieri în Polonia, urmând să continue în faţa fanilor din Elveţia, Cehia, Bulgaria, Romania, Turcia şi Grecia. “Cred că şi celelalte trupe simt la fel şi sunt extrem de recunoscătoare faţă de publicul care va veni să ne vadă. Ceea ce vreau să spun este că multe genuri muzicale apar şi dispar. Am văzut multe trecându-se astfel în ultimii 27 de ani. Dar ceea ce facem noi, continuăm să facem pentru fani şi înseamnă foarte mult că muzica pe care o facem reprezintă enorm pentru atât de mulţi oameni din întreaga lume.”, adaugă Scott Ian.Pe lângă The Big Four, cele mai recente confirmări ale trupelor care vor concerta în cadrul Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival includ Accept, Paradise Lost şi Orphaned Land, care vor urca pe scena vineri, 25 iunie şi Anathema, care se va alatura trupelor din ultima zi a festivalului.
Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival este cel mai puternic festival de muzică rock care a avut loc până acum în România, aducând în faţa publicului atât trupe de succes ale momentului, cât şi mulţi dintre „greii” rockului mondial.
Accesul la festival se poate face pe baza unui abonament pe 3 zile, care poate fi achiziţionat la următoarele preţuri (în funcţie de poziţionarea în spaţiul rezervat publicului): 519, 40 ron (Golden Circle), 371 ron (Normal Circle), 625,40 ron (VIP + merchandising bag).
Cei care nu doresc să participe la toate cele trei zile de festival îşi pot achiziţiona bilete după cum urmează:

• biletele pentru ziua de 25 iunie (Manowar, Vollbeat, Accept, Paradise Lost, Orphaned Land) costă după cum urmează: 371 ron (VIP), 233,20 ron (Golden Circle), 127,20 ron (Normal Circle).• pentru 26 iunie (Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax) a rămas în vânzare o singură categorie de bilete: 196,10 ron (Normal Circle).• biletele pentru 27 iunie (Rammstein, Alice in Chains, Stone Sour, Anathema) pot fi achiziţionate cu: 371 ron (VIP), 307,4 ron (Golden Circle) respectiv 196,10 ron (Normal Circle).

Popularity: 14% [?]

O desfasurare impresionanta de forte se pregateste pentru concertul Aerosmith. Anuntat initial la Romexpo, concertul pe care trupa Aerosmith il va sustine pe data de 18 iunie la Bucuresti va avea loc in cadrul noului complex Zone Arena (Bd. Barbu Vacarescu 164, Floreasca). In deschidere, Reamonn.

Popularity: 8% [?]

Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival recupereaza cele 2 formatii pierdute- Heaven and Hell si Mastodon. In cadrul conferintei de presa de astazi, organizatorii au anutat 4 noi trupe pe afisul festivalului: Anathema (in turneul de promovare al celui mai nou album We’re Here Because We’re Here), Paradise Lost, Accept si Orphaned Land.

Astfel, trupele Accept, Paradise Lost si Orphaned Land vor urca pe scena vineri, 25 iunie, iar Anathema se va alatura trupelor din ultima zi a festivalului Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival.

De asemenea, in cadrul festivalului vor mai canta si doua trupe romanesti: Luna Amara si Vita de Vie.

Popularity: 16% [?]